Copiii de 3-5 ani. Cum ii pedepsim?

Pe masura ce copilul creste si incepe sa inteleaga legatura dintre actiunile sale si consecintele lor, asigura-te ca incepi sa-i comunici copilului regulile din casa ale familiei.

Explica copilului ce astepti de la el inainte de a-l pedepsi pentru un anumit comportament. De exemplu, prima data cand copilul tau foloseste creioanele pentru a decora sufrageria, discuta cu el de ce nu-i este permis sa coloreze toata casa si ce se va intampla daca o va face din nou (de exemplu, va trebui sa te ajute sa cureti peretii si nu va mai avea voie sa foloseasca creioanele toata ziua). Daca peretii vor fi decorati iar peste cateva zile, adu-i aminte faptul ca creioanele se folosesc doar pentru a colora pe hartie si apoi pune in aplicare consecintele.

Cu cat mai devreme parintii stabilesc regula “Eu fac regulile si tu trebuie sa asculti sau sa accepti consecintele”, cu atat va fi mai bine pentru toata lumea. Desi este uneori mai usor pentru parinti sa ignore comportamentul rau al copilului sau sa nu respecte pedeapsa cu care l-a amenintat, astfel se stabileste un precedent. Coerenta este cheia unei discipline eficiente si este important pentru parinti sa decida impreuna care sunt regulile si sa se tina de ele.

Dupa ce te-ai facut inteles asupra actiunilor pe care nu le tolerezi si care vor fi pedepsite, nu uita sa recompensezi comportamentele bune. Nu subestima efectul pozitiv pe care il vor avea laudele tale. Disciplina nu inseamna doar pedeapsa, ci si recunoasterea comportamentului bun. De exemplu, spunand “Sunt mandru de tine ca ai impartit jucariile la locul de joaca” este mult mai eficient decat a-l pedepsi pe copil pentru comportamentul opus. Trebuie sa fii specific cand il lauzi, nu spune doar “ Bravo”.

Daca copilul continua sa se comporte inacceptabil, indiferent de ceea ce faci, incearca sa faci un grafic care sa contina cate o casuta pentru fiecare zi din saptamana. Decide de cate ori copilul tau se poate purta urat inainte de a-i aplica o pedeapsa sau cat timp trebuie sa se comporte frumos inainte de a fi recompensat. Pozitioneaza graficul pe frigider si apoi urmareste comportamentele bune si cele rele zi de zi. Acest lucru ii va arata copilului cat si tie o imagine concreta a felului in care se comporta. Odata ce acest lucru incepe sa functioneze, lauda-l ori de cate ori invata sa isi controleze comportamentul si mai ales, pentru felul in care reuseste sa depaseasca orice problema.

Pauzele pot funtiona de asemenea la aceasta varsta. Stabileste un loc de pauza care sa nu-l distraga pe copil si care sa-l forteze sa se gandeasca la modul in care s-a comportat. A-l trimite in camera sa in cazul in care acolo va gasi un computer, un aparat TV sau jocuri video, nu reprezinta o solutie. Nu uita sa ai in vedere si durata acestei pauze care sa i se potriveasca cel mai bine copilului tau. Expertii spun ca 1 minut pentru fiecare an din varsta sa este o regula buna de respectat. Altii recomanda sa se foloseasca perioada de pauza pana cand copilul se calmeaza.

Este important sa le spunem copiilor ce este bine, nu doar sa le amintim mereu ce este gresit. De exemplu, in loc de a le spune “Nu mai sari pe canapea”, incearca “ Te rog sa te asezi pe canapea”.

Disciplina micutilor de 0-2 ani

Cum pot sa-l tin pe un micut de 1 an departe de butoanele de la DVD-player?

Sugarii si copiii mici sunt foarte curiosi. De aceea, fie eliminam tentatille, fie acceptam ca butonele de la televizoare, echipamentele video, audio, bijuteriile, bunurile diverse, articolele de curatenie si medicamentele sa poata fi explorate, dar sub continua supraveghere.

Cand copilul se joaca cu un obiect periculos, spune-i “Nu” pe un ton calm si distrage-i atentia cu o alta activitate intr-o alta zona de joaca.

Un copil care loveste, musca sau arunca cu alimente, ar trebui dezvatat de acest comportament. I se va spune ca ceea ce face este inacceptabil si va fi dus intr-o zona desemnata de pedeapsa pentru 1-2 minute sa se calmeze. Pentru copiii pana intr-un an, aceasta modalitate nu este eficienta.

Este important sa nu lovim, sa nu palmuim copiii indiferent de varsta. La sugarii si copiii mici este foarte putin probabil ca pot face legatura intre comportamentul lor si pedeapsa fizica.Ei vor simti numai durerea loviturii.

Copiii invata sa se comporte prin exemplul propriilor parinti. Asigurati-va ca comportamentul dvs. este un model. Degeaba ii dati ordine copilului sa-si ridice jucariile, in timp ce lucrurile dvs. sunt lasate la intamplare.

Copiii sunt raniti cand parintii se cearta

Conflictele nerezolvate dintre parinti influenteaza dezvoltarea emotionala a copiilor

Daca mama si tata tipa unii la altii pana devin rosii ca apoi sa se lase o tacere apasatoare intre ei in casa, conflictele lor nerezolvate vor duce la ostilitate si indiferenta unul fata de celalalt. La aceste comportamente, copii vor plati o taxa usturatoare.

O puternica legatura copil-mama este cheia pentru sanatatea mintala a copiilor si adaptarea sociala. Noi cercetari au aratat ca este la fel de important pentru copii sa se simta in siguranta cu privire la relatia dintre parintii lor. Securitatea emotionala a copiilor este afectata de relatia dintre parinti, nu doar de relatia copilului cu mama.

Copii sunt afectati la orice varsta

Copiii rama cu despresie, anxietate si probleme de comportament daca conflictele dintre parinti raman deschise si diferentele dintre ei nu se rezolva niciodata.

Parintii nu realizeaza ca copiii sunt sensibili la conflictele lor, de la varste foarte precoce chiar de 1 an. Ei vor contoriza daca problemele dintre parinti s-au rezolvat sau nu.

Conflictul dintre parinti poate fi la fel de daunator uneori ca un abuz fizic. In cazul in care copilul este martor la argumente care nu se mai rezolva, copilul va avea dificultati de atasament si lipsa de incredere in alte persoane.

Copiii mai mari pot fi chiar mai afectati decat cei mici.

Totodata, copiii din familii cu grad ridicat de conflict dorm mai prost noaptea si sunt foarte somnorosi in timpul zilei. Problemele legate de somn pot fi cauze ale conflictelor nerezolvate dintre parinti.

Certuri rele versus certuri bune

Toata lumea se cearta si mai toti recunoastem ca acestea sunt negative. Copiii nu sunt fragili la certuri, ci doar atunci cand exista o acumulare de argumente negative.

Certurile care ii dor pe copiii nostri pot avea urmatoarele trasaturi negative:

- defensiva;
- insulte personale;
- ostilitate verbala;
- expresii nonverbale de ostilitate;
- tacerea dintre parinti;
- agresiunea fizica

Certurile care nu-i dor pe copii si care chiar ii pot ajuta au multe dintre aceste caracteristici constructive:

- rezolvarea problemelor;
- compromisul;
- exprimarea sentimentelor pozitive in contextul conflictului;
- efectuarea de declaratii de sustinere;
- exprimarea verbala a afectiunii.

Ce se intampla daca parintii nu se pot abtine de a intra intr-o cearta rea?

Un lucru pe care il pot incerca parintii este sa gaseasca o rezolutie pentru binele copilului. Parintii sa incerce sa se certe in spatele usilor inchise si la final sa arate copilului ca lucrurile s-au rezolvat, explicandu-i ce s-a intamplat. Astfel, desi copiii sufera din cauza conflictelor dintre parinti, o mare parte din raul provocat poate fi anulat.

Parintii pot alege si terapia de cuplu pentru a invata sa comunice mai bine. Copiii vor invata din modul in care parintii solutioneaza conflictele. In cazul in care parintii vor invata sa-si controleze furia, comportamentul lor va deveni un model pentru copiii lor.

Copiii pot asista numai la certurile bune, avand de invatat din ele si ar trebui protejati la certurile rele pe care ei oricum nu le pot intelege. Este foarte important pentru ei sa vada ca parintii lor isi rezolva conflictele si ca folosesc solutia de compromis. Astfel, copiii invata ca conflictul este normal si sanatos pentru o buna comunicare in cazul in care problemele sunt rezolvate.

Cat despre divort?

Nu toate conflictele pot fi rezolvate. Uneori, parintii decid ca nu pot continua impreuna. Cat de mult afecteaza acest lucru pe copii?
Copiii sufera foarte mult cand casatoria parintilor se rupe, dar si mai mult daca parintii decid sa ramana impreuna doar pentru copii. Daca copiii experimenteaza certuri infinite intre parinti, iar copiii iau parte la ele, acestea pot sa-i raneasca si sa le afecteze dezvoltarea mai mult decat un divort.

Daca parintii nu se mai pot impaca si nu mai pot fi fericiti impreuna, pentru copii este mai bun divortul. Copiii vor putea sa se bucure de parintii lor care vor fi oameni fericiti, multumiti de ei insisi si oameni mai buni. Multi copii ajung sa spuna “Mi-as fii dorit ca parintii mei sa fii divortat mai demult” deoarece copiii simt cand parintii lor sunt nefericiti.

Copiii si reclamele TV

Copiii de azi se uita la televizor mai mult ca niciodată şi sunt, prin urmare, mai bombardati cu reclame. Cercetările au arătat că copiii sunt capabili de a memora şi a-si reaminti multe dintre anunţurile pe care le vad la TV, indiferent dacă acestea sunt pentru jucării, produse alimentare, tutun sau alcool. Agenţiile de publicitate cheltuie miliarde anual pentru mesajele publicitare destinate copiilor, dar în ce sens?

Agenţiile de publicitate cheltuie mai mult de 12 miliarde de dolari anual pentru a satisface reclamele pentru copii. Copiii vizualizeaza in medie pe an 40.000 de reclame de televiziune si au o capacitate puternica de retinere. Studiile arată că copiii au nevoie doar de o vizualizare a unei reclame comerciale pentru a dezvolta o preferinţă pentru un anumit produs şi că această preferinţă este intarita de expunerile repetate.

Nu este vorba doar de marfurile care se adreseaza copiilor. Pe langa jucarii si alte produse destinate copiilor pe care le retin, copiii sunt capabili sa isi aminteasca si produsele destinate parintilor. Copiii sunt capabili sa distinga alcoolul, produsele din tutun cat si caractere, cum ar fi ursuletul Bruno din prajitura sau camila Joe cu limonada.

Studiile au arătat că copiii sub vârsta de opt ani nu sunt în măsură să înţeleagă reclamele TV ca fiind doar campanii de marketing. Copiii iau mesajele agentiilor de publicitate ca adevarate şi exacte. Ca atare, acestia tind să creada tot ce vad in reclame, aceste obiceiuri fiind nesănătoase.

Un studiu a constatat că copiii bombardati cu reclame alimentare nesolicitate mananca aproape dublu snacks-uri şi dulciuri nesănătoase fata de cantitatea consumata de un copil care nu a privit acele reclame. Cei care sunt deja supraponderali sau obezi sunt cei mai sensibili la publicitatea la produsele alimentare.
Pe langa promovarea unor obiceiuri alimentare proaste, reclamele TV determina un copil sa plânga pentru a i se cumpăra un anumit produs vazut la TV. El isi va sâcâi parintii pana cand i se va achiziţiona produsul dorit. Potrivit unor studii, un mod indirect de crestere a vanzarilor, il constituie reclamele menite sa starneasca interesul copiilor. În ultimii cinci ani, copiii au avut o influenţă mai mare la achiziţionarea de bunuri de folosinţă îndelungată, datorită reclamelor TV.

Tot felul: reclame la fast-food, reclame la jucării, reclame în timpul desenelor animate, reclame atrăgătoare pe spatele cutiilor cu cereale…toate aceste mesaje de marketing inunda copiii de toate vârstele. Şi pentru ei, totul pare ideal si incep sa isi doreasca cu ardoare tot ce vad prezentat atat de atragator, chiar daca nu este adevarat.

Sub vârsta de 8 ani, majoritatea copiilor nu înţeleg că reclamele sunt pentru vânzarea unui produs. Chiar şi copiilor mai mari este necesar să li se reamintească, ca scopul lor este unul publicitar.

Desigur, este aproape imposibil de a elimina orice expunere la mesajele de marketing. Chiar daca puneti o limita de ceas pentru vizionarea televizorului, copiii tot vor vedea si auzi in continuare reclame.

Dar ce puteti face este sa invatati copilul sa fie consumatori inteligenti atunci cand vine vorba despre produse promovate la TV. Puneti-i provocator întrebări de genul: “Ce-ti place la aceasta reclama?”, “Crezi că e într-adevăr la fel de bun cum pare în acest anunţ?” si “Crezi că este o alegere sănătoasă?”.

Explicaţi-le, atunci când va cer produsele din reclame ca acestea sunt proiectate pentru a face oamenii sa doreasca lucruri de care nu au nevoie neapărat. Şi aceste anunţuri sunt adesea menite să ne facă să credem că aceste produse ne vor face mai fericiţi într-un fel. Stati de vorba cu copiii despre aceste aspecte, pentru a putea distinge intre reclame si nevoile sale din realitate.

Copilul la 1 an

Privim inapoi la progresele pe care le-a facut mititelul nostru intr-un singur an si ce personalitate puternica a capatat…

Copilul are incredere in mama sa si i-a invatat deja o parte din slabiciuni. Citim multe carti despre educatia copilului nostru, dar instictual, nu totul se poate aplica. Multe hotarari trebuie luate ca parinte, constrans de imprejurari, fara sa ai prea mult timp de reflectie daca este calea cea mai buna in educatia copilului.

Emotii fel de fel te impresoara, tatal si-a intrat si el deja in rolul de tata. Si amandoi parintii ne dorim sa educam copilul mai bine decat am fost noi, sa ii invatam din experientele noastre pentru a evita sa faca propriile greseli.

Ce sa-i oferim in acest scop copilului nostru pentru a evolua si a deveni un omulet educat si politicos? Sa-i citim din carti? Dar se plictiseste si plange. Sa-i inchidem televizorul? Pai si daca nu este hipnotizat de reclame, cum vom reusi sa ne luam o ceasca de cafea si sa o bem in liniste? Sa-i mai cumparam o jucarie interactiva ca sa ii tinem mintea ocupata? Ca sa dea cu ea din prima zi pe jos din scaunul de masa si sa o strice…si o luasem pe cea mai scumpa:)

Facem tot pentru copiii nostri, ne bucuram ca au ajuns la un an si parca mai merita o jucarie ca au reusit sa faca caca la olita:) Si i-as mai da un pupic lui bebe pentru ca a reusit sa ma scoata mai devreme din minti si am tipat un pic la el, dar acum regret…

Acesta este copilul din societatea moderna la varsta de 1 an. Tu cum il vezi pe al tau? Povesteste-ne si noua!