Copilul la 1 an

Privim inapoi la progresele pe care le-a facut mititelul nostru intr-un singur an si ce personalitate puternica a capatat…

Copilul are incredere in mama sa si i-a invatat deja o parte din slabiciuni. Citim multe carti despre educatia copilului nostru, dar instictual, nu totul se poate aplica. Multe hotarari trebuie luate ca parinte, constrans de imprejurari, fara sa ai prea mult timp de reflectie daca este calea cea mai buna in educatia copilului.

Emotii fel de fel te impresoara, tatal si-a intrat si el deja in rolul de tata. Si amandoi parintii ne dorim sa educam copilul mai bine decat am fost noi, sa ii invatam din experientele noastre pentru a evita sa faca propriile greseli.

Ce sa-i oferim in acest scop copilului nostru pentru a evolua si a deveni un omulet educat si politicos? Sa-i citim din carti? Dar se plictiseste si plange. Sa-i inchidem televizorul? Pai si daca nu este hipnotizat de reclame, cum vom reusi sa ne luam o ceasca de cafea si sa o bem in liniste? Sa-i mai cumparam o jucarie interactiva ca sa ii tinem mintea ocupata? Ca sa dea cu ea din prima zi pe jos din scaunul de masa si sa o strice…si o luasem pe cea mai scumpa:)

Facem tot pentru copiii nostri, ne bucuram ca au ajuns la un an si parca mai merita o jucarie ca au reusit sa faca caca la olita:) Si i-as mai da un pupic lui bebe pentru ca a reusit sa ma scoata mai devreme din minti si am tipat un pic la el, dar acum regret…

Acesta este copilul din societatea moderna la varsta de 1 an. Tu cum il vezi pe al tau? Povesteste-ne si noua!